Reamintim metodele mai vechi de eliminare a tatuajelor, pentru a crea un cadru complet al acestor tratamente, unele dintre ele fiind utilizate pana de curand, in ciuda neajunsurilor prezentate.
- Salabrazunea: consta in aplicarea cutanata directa de clorura de sodiu (de doua sau de trei ori consecutiv), sau dupa efectuarea unei dermabraziuni superficiale. Este o metoda empirica de tratament deoarece adancimea necrozei nu este intotdeauna proportionala cu timpul de penetrare cutanata al clorurii, acest lucru putand genera cicatrici.
- Exfolierea cu TCA sau fenol: tehnica se bazeaza pe efectul de exfoliere care, la concentratii mari ale acidului tricloracetic sau fenolului ajunge la diferite niveluri in derm; efectele adverse majore sunt reprezentate de cicatrici atrofice si sensibilitatea dureroasa a metodologiei.
- Metoda franceza: implica aplicarea de acid tanic si azotat de argint dupa efectuarea unor incizii liniare sau intepaturi, sau dupa dermabraziune superficiala. Metoda este dureroasa, necesitand anestezie locala ; cu toate acestea rezultatele cosmetice pot fi acceptabile.
- Dermabraziunea: se poate efectua o dermabraziune profunda (pana la nivel dermic) sau o dermabraziune superficiala, urmata de aplicarea de antiseptice topice (ex. violet de gentiana, antibiotice).
- Excizia chirurgicala: aceasta metoda este valabila numai pentru tatuaje de mici dimensiuni.
- Coagularea cu radiatii infrarosii: metoda este bazata pe deteriorarea termica indusa de IR. Procedura se executa sub anestezie locala, adesea eliminarea pigmentului putand fi efectuata intr-o singura sedinta; efectele adverse sunt similare celor produse de laserul cu CO2.
- Crioterapia: rezultatele sunt in general nesatisfacatoare.
- Laserul Argon: in prezent aceasta metoda terapeutica este complet abandonata din cauza cicatricilor reziduale.
- Laserul cu CO2: metoda se bazeaza pe vaporizarea tesuturilor prin absorbtia apei, apoi eliminarea tatuajului intr-o singura sedinta; cu toate acestea, reepitelizarea este grefata de efecte adverse reprezentate de discromii (hiper sau hipopigmentari) si cicatrici atrofice sau hipertrofice.